Comanzi azi și-ți livrăm gratuit mâine, începând cu ora 12.

Repere gastro-românești

Painea –  reper simbolic. In gandirea traditionala, painea si colacul concentreaza o simbolica in totalitate benefică: bucurie, rodnicie, belsug, fertilitate, puritate. Inscrise pe o axa comuna, aceste semnificatii se acumuleaza intr-o energie simbolica pe care omul se straduieste sa o capteze. In obiceiurile populare, traditionale, painea este adesea simbol al divinitatii.

                             Un colac de grau frumos

                              Ca si fata lui Hristos…

Mamaliga pe paturi  – provine  din Maramures si este una din bucatele de sarbatoare cele mai raspandite si mai inghitite de urmasii dacilor liberi.

Oul – arhetip cosmogonic, simbol universal al nasterii, al re-nasterii, al nemuririi, simbol al reinnoirii naturii si vegetatiei. “Soarele e dintr-un ou”, spun stravechi credinte romanesti

Sarma-ua – cuvant de origine arabo-turca, trimitand la balcanica frunza de vita umpluta cu orez si stafide, se incarca in Carpati de magnifice si grele semnificatii dacice, devenind de Craciun o importanta componenta a ritualului crestin ortodox roman, ceea ce face indepartata si straina clorotica sa formula originara.

Ciorba de porc cu tarhon – desfatare a narilor, simbol al Ardealului lacom de materie, bucurie a trupului, fericire a ochilor avizi de frumos si de esente impure.

Cununa de varza cu marar – Oltenii sarbatoresc clipa primei verze cu paradoxul ultimului butoias de vinut alb pentru ca primavara, varzica tanara si fina, ca un miez de fruct se cununa regeste cu mararul. Pe cat de solemna si de grea e zicerea verzei toamna, pe atat de senin si jucaus e ganguritul ei primavara-toamna.

Ostropel de pui  – este o mancare targoveata, zapacitor de gustoasa, insa cu miros ametitor si tonic, de duminica in familie.

Pasca – e o tarta rituala. In a doua zi de Pasti si a treia zi, uneori chiar si in ziua de Pasti, feciorii se duc cu pasca la parinti si finii la nasi. La intorsul acasa, parintii si nasii schimba partile, dand copiilor si finilor pasti de-ale lor.  Dusul cu pasca e prielnic gospodarilor tineri, caci isi leaga sufletul de cei batrani si mai culeg de la ei sfaturi pentru viata.

Drob de miel – amintire milenara a Pastelui Ortodox, numit pe alocuri placinta de cighir(prapur de miel), drobul este strofa a patra a mesei Pascale, cea care se recita dupa incantatia anafurii, clinchetul usor al oualor ciocnite si fosnetul pascai. Carnea matasoasa a maruntaielor, voalul incinerat al prapurelui, totul celebreaza.

Ciorba de miel –  simbol al primaverii, putini o mananca dincolo de aprilie si mai, sinonima cu bucuria gastronomica si ritual al Pastelui crestin.

Stufat de miel  – un alt simbol al primaverii, cu infatisare ritualica – plante verzi care se impletesc in coronite – inflorind in Muntenia cum nici unde.

Pastele romanesc e marele pranz de dupa post, e explozia primaverii, e o masa de sarbatoare, un amestec de veselie, abundenta si solemnitate religioasa. Mielul Domnului reda tuturor speranta.

Ardei umpluti – mancare nationala, paradisiac de gustoasa. Superba gateala romaneasca! Fina, eleganta, suculenta. Si ce zestre!

Ardei copti – salata nobila, una dintre cele mai fine salate romanesti. Ardeii copti, fie ei capia sau doar grasi, au generozitatea de a putea fi mancati, si pe loc, si la iarna, aproape dupa aceeasi.

Ciorba de perisoare  – mancare munteneasca prin excelenta, dar se face de secole, in toata tara, dupa aceeasi reteta.

Tocana – Ce-i o tocana? O gateala din bucati de ce-o fi, carne, legume, ciuperci, cu multe cepe prajite, rosii ori bullion, ceva sare si piper, si, eventual, o ingrosala de faina, facuta la cantina. Ce-i o tocanita? Tot aia, dar facuta de mama.

Dovlecei umpluti – dovlecei gasesti pe toate cararile si autostrazile Europei, dar, ca si rosiile si ardeii, odata umpluti dupa principiile geto-dace, devin romanesti.

Salata de boeuf – una din cele mai stranii si mai neasteptate mancaruri… romanesti.   Desi numele-i francez (salata de bou nu da bine la urechile subtiri), iar mancarea e o baza de salata germana unsa cu o clasica “mayonnaise”, actul de proprietate se plimba nesigur intre Podul Mogosoaiei si cuhniile boieresti din veacul romantic. Francezii fac ceva asemanator, dar cu alt sos si numai din legume, spunandu-i macedoine. O mancare strict romaneasca, dar cu nume strain, si facuta din combinarea a doua gateli straine. Asta da spionaj economic creator!

Carne in untura – francezii ii spun confit (iar la dulceata…confiture!) si o considera una din cele mai rafinate fripturi. Numai ca ei ingroapa in untura spre fragezire mai mult gasca si rata si mai putin porcul. Bunicile nostre umpleau candva camara cu oale de carne porc in “unsoare” si tare buna mai era, chiar si vara, refripta, cu un cartofior prajit si ceva zemi de usturoi.

Ciorba ardeleneasca de loboda – nu “se exista”, in rotunda (ca o galusca) si pofticioasa Transilvanie, zemuri curative, de oameni bolnaviciosi, apele chioare ale primaverii muntenesti. Sigur, se fac  fierturi de verdeturi, de ierburi, dar numai ca parte marunta, dintr-o ciorba adevarata, cu carne si laptarii.

 

sursa: Radu Anton Roman